Despre Romania

Primele asociatie sportive din Romania a fost infiintate la mijlocul secolului 19.
Una din primele s-a numit "Societatea de dare la semn" (infiintata in timpul domniei lui Al. I. Cuza - 1859-1866).
In primii ani ai secolului 20 s-au extins sporturi ca box, ciclism si mai tarziu jocurile de echipe.
Primul meci de fotbal s-a jucat la Timisoara in 1902 iar in 1910 a fost infiintat primul club de rugby in Bucuresti.


Doi ani mai tarziu a fost infiintata in capitala Federatia Societatilor Sportive din Romania, fiind urmat de infiintarea Comitetului Olimpic Roman in 1914.
Prima institutie de invatamant superior in acest domeniu, Institutul National de Educatie Fizica, si-a deschis portile in 1923. In perioada dintre cele doua razboaie mondiale sportivi romania au obtinut primele victorii in concursuri internationale.

Prima medalie olimpica, una de bronz, a fost castigata la Paris in 1924 de catre echipa de rugby; ea a fost urmata de una de argint la cursele de cai la Olimpiada din Berlin din 1936. Primele titluri de campion mondial au fost castigate in 1934 si 1936 la sanie, in timp ce boxul romanesc obtinea primul titlu european in 1930 prin Lucian Popescu.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, in timpul regimului comunist sportul a fost considerat "un domeniu de interes national" si misiunea lui era, la fel ca si in cazul celorlalte state est-europene, de a creste prestigiul nu numai a tarii dar si a regimului pe scena lumii. In termeni materiali de infrastructura, acest lucru a fost benefic. Au fost facute investitii semnificative in centre sportive, echipament si aparatura; doua ore de sport pe saptamana erau obligatorii in tot ciclul scolar si au fost infiintate scoli sportive cu antrenamente intensive. Stadioane, terenuri de sport si sali de sport au fost construite in marile orase, dar nu multe piscine si patinoare. Sportul de masa era incurajat. Pe de alta parte, acest lucru era insotit de un control atent si o coordonare a performantelor sportive. Sportivi romani au avut tot timpul statut de amatori, sportul profesionist nu a fost acceptat de autoritati.
Un "Comitet National", mai tarziu denumit "Uniune", iar apoi "Consiliul national pentru educatie fizica si sport" cu statut de minister, coordona toate activitatile sportive la nivel national. De a lungul ultimei jumatati de secol fotbalul a ramas cel mai popular sport. Celelalte discipline erau mai mult sau mai putin populare in functie de succesele internationale obtinute in concursurile internationale.

In anii 50 s-au inregistrat succese notabile la tenis de masa feminin, tir, box, lupte si haltere. La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952), Iosif Sarbu a adus prima medalie de aur (la tir). In anii 60 si 70 in atletismul feminin au fost performante deosebite. Intre anii 1957 si 1961 Iolanda Balas a imbunatatit recordul mondial la saritura in inaltime de 14 ori si a castigat medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1960 si 1964.

La caiac-canoe tara noastra s-a impus prin echipe de exceptie ce au creat adevarate scoli care au pastrat in acest sport Romania pe primele locuri in lume. Canoistul Ivan Patzaichin, originar din Delta Dunarii, a fost de patru ori campion olimpic (Mexico City - 1968, München - 1972, Moscova - 1980 si Los Angeles - 1984) si a castigat de sapte ori titlul olimpic si mondial intre 1970 si 1983.

Prin Ion Tiriac si Ilie Nastase (ultimul fiind castigatorul marelui premiu FILT in 1972 si 1973) Romania a fost de trei ori la finalista in Cupa Davis, fara insa a o castiga vreodata. Multumita acestori mari sportivi, tenisul este foarte popular in Romania.

Printre sporturile de echipa cu traditie deosebita este handbalul, mai intaii handbalul femini si apoi cel masculin, care au oferit oportunitatea atat echipei nationale cat si echipelor de club sa urce rapid pe scara valorica europeana, mondiala si olimpica. 1976 a fost anul care a adus celebritatea scolii romanesti de gimnastica, gimnastele romance mentinandu-se in elita mondiala si in prezent. La Jocurile Olimpice din Montreal din 1976 Nadia Comaneci a castigat trei medalii de aur, una de argint si una de bronz.

Dupa colapsul regimului comunist in Decembrie 1989, sportul romanesc a intrat si el intr-o perioada de tranzitie. Implicarea statului a scazut si la fel si sursele de finantare. Si totusi dinamismul celor 45 de federatii de specialitate, eforturile cluburilor, care la randul lor au fost restructurate, a adus Romaniei un total de 18 respectiv 20 de medalii, la ultimele doua editii ale Jocurilor Olimpice - Barcelona (1992) si Artlanta (1996) - ajungand ca Romania sa ocupe locul 14 pe natiuni (cu 4 medalii de aur la fiecare olimpiada). In ultimii ani au fost obtinute rezultate notabile in gimnastica feminina, canotaj, box (Mihai Leu a obtinut centura de campion mondial profesionist) si, bineinteles, la fotbal, Romanii avand participari remarcabile la ultimele trei editii ale Cupei Mondiale.
Sporturile de iarna, inotul si ciclismul, in schimb, au fost un fel de Cenusarese. De remarcat ca sportul traditional al Romaniei, oina (apropiat de baseball) nu a fost niciodata popular nici printre sportivi nici printre spectatori.