Despre Romania

De-a lungul cursului său, în special în zonele joase, Dunărea se desparte deseori în mai multe braţe.

În sectorul în care Dunărea traversează numai teritoriul României, fluviul formează mai multe insule, numite şi bălţi, principalele fiind Balta Ialomiţei şi Insula Mare a Brăilei.
raţe înainte de Delta Dunării

Braţul Borcea

Borcea este braţul care se desparte de cursul principal al Dunării în amonte de Calarasi in punctul de trecere bac Calarasi- Ostrov şi se reuneşte cu fluviul în aval, în apropierea localităţii Giurgeni. Pe acest braţ se află oraşele Călăraşi şi Feteşti.

Braţul Cremenea sau Dunărea Nouă

Este braţul principal care are aproximativ 70 de km.lungime şi împreună cu braţul Vâlciu, mărgineşte lacuri şi bălţi, zonă numita Insula Mică a Brăilei. Între braţul Măcin şi braţul Cremenea se afla zona numita Balta Brăilei.

Braţul Ostrov

Este braţul care se formează în dreptul localitaţii Silistra, având un debit de apa mai mare ca cel al braţului Borcea, pe el aflându-se oraşul Cernavodă.

Braţul Măcin sau Dunărea Veche

După Giurgeni, Dunărea se desparte iar în mai multe braţe. Cel din est poartă numele de Dunărea Veche sau Măcin, este un braţ principal, mai puţin navigat, separând Balta Brăilei de Dobrogea. Pe acest braţ se află oraşul Măcin.

Braţul Vâlciu

Este unul dintre braţele de vest. Între braţul Vâlciu şi braţul Măcin se afla Insula Mare a Brăilei, rezervaţie naturală.


Braţul Calia

Împreună cu braţele, Mănuşoaia şi Cremenea, mărgineşte la vest Insula Mică a Brăilei, în zona satului Gura Garlutei

Delta Dunării

La vărsarea în Marea Neagră, Dunărea se împarte în trei braţe, formând astfel Delta Dunării.

Braţul Chilia

Prima bifurcaţie este lângă Tulcea, unde braţul Chilia se îndreaptă spre nord, având lungimea cea mai mare (120 km) şi debitul de aproximativ 60% din total. La vărsarea acestuia în mare, se găseşte o deltă secundară, care are trei braţe secundare: Tătaru, Cernovca şi Babina, care acum se află pe teritoriul Ucrainei.

Braţul Sulina

Acest braţ este cel mai scurt (având doar 64 km), fiind drept, regularizat şi canalizat, este folosit pentru navigaţie, în urma adâncirii şi corectării unor meandre. În urma acestor lucrări care au avut loc între 1862 şi 1902, lungimea braţului a scăzut de la 93 de km la 64 de km, iar volumul de apă scurs s-a dublat (18% în prezent), adâncimea minimă fiind de 7 m, iar cea maxima de 18 m.

Braţul Sfântul Gheorghe

Braţul Sfântul Gheorghe este cel de-al doilea ca mărime (108 km), înaintând spre sud-est. Spre sud, se desprind două canale care fac legătura cu lacul Razim.

Sfântul Gheorghe este cel mai vechi braţ, care transportă 24% din volumul de apă şi aluviuni. Cea mai mare adâncime pe acest braţ este de 26 de m. Şi acest braţ a suferit transformări prin tăierea unui număr de şase meandre, lungimea sa scurtându-se la 70 de km.

De-a lungul cursului său, în special în zonele joase, Dunărea se desparte deseori în mai multe braţe.

În sectorul în care Dunărea traversează numai teritoriul României, fluviul formează mai multe insule, numite şi bălţi, principalele fiind Balta Ialomiţei şi Insula Mare a Brăilei.
raţe înainte de Delta Dunării

Braţul Borcea

Borcea este braţul care se desparte de cursul principal al Dunării în amonte de Calarasi in punctul de trecere bac Calarasi- Ostrov şi se reuneşte cu fluviul în aval, în apropierea localităţii Giurgeni. Pe acest braţ se află oraşele Călăraşi şi Feteşti.

Braţul Cremenea sau Dunărea Nouă

Este braţul principal care are aproximativ 70 de km.lungime şi împreună cu braţul Vâlciu, mărgineşte lacuri şi bălţi, zonă numita Insula Mică a Brăilei. Între braţul Măcin şi braţul Cremenea se afla zona numita Balta Brăilei.

Braţul Ostrov

Este braţul care se formează în dreptul localitaţii Silistra, având un debit de apa mai mare ca cel al braţului Borcea, pe el aflându-se oraşul Cernavodă.

Braţul Măcin sau Dunărea Veche

După Giurgeni, Dunărea se desparte iar în mai multe braţe. Cel din est poartă numele de Dunărea Veche sau Măcin, este un braţ principal, mai puţin navigat, separând Balta Brăilei de Dobrogea. Pe acest braţ se află oraşul Măcin.

Braţul Vâlciu

Este unul dintre braţele de vest. Între braţul Vâlciu şi braţul Măcin se afla Insula Mare a Brăilei, rezervaţie naturală.


Braţul Calia

Împreună cu braţele, Mănuşoaia şi Cremenea, mărgineşte la vest Insula Mică a Brăilei, în zona satului Gura Garlutei

Delta Dunării

La vărsarea în Marea Neagră, Dunărea se împarte în trei braţe, formând astfel Delta Dunării.

Braţul Chilia

Prima bifurcaţie este lângă Tulcea, unde braţul Chilia se îndreaptă spre nord, având lungimea cea mai mare (120 km) şi debitul de aproximativ 60% din total. La vărsarea acestuia în mare, se găseşte o deltă secundară, care are trei braţe secundare: Tătaru, Cernovca şi Babina, care acum se află pe teritoriul Ucrainei.

Braţul Sulina

Acest braţ este cel mai scurt (având doar 64 km), fiind drept, regularizat şi canalizat, este folosit pentru navigaţie, în urma adâncirii şi corectării unor meandre. În urma acestor lucrări care au avut loc între 1862 şi 1902, lungimea braţului a scăzut de la 93 de km la 64 de km, iar volumul de apă scurs s-a dublat (18% în prezent), adâncimea minimă fiind de 7 m, iar cea maxima de 18 m.

Braţul Sfântul Gheorghe

Braţul Sfântul Gheorghe este cel de-al doilea ca mărime (108 km), înaintând spre sud-est. Spre sud, se desprind două canale care fac legătura cu lacul Razim.

Sfântul Gheorghe este cel mai vechi braţ, care transportă 24% din volumul de apă şi aluviuni. Cea mai mare adâncime pe acest braţ este de 26 de m. Şi acest braţ a suferit transformări prin tăierea unui număr de şase meandre, lungimea sa scurtându-se la 70 de km.

Dunărea este al doilea ca lungime între fluviile Europei (după Volga), fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est. Acesta izvorăşte din munţii Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach şi Breg ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m), şi se unesc în Donaueschingen (678m) în curtea castelului Fürstenberg. Dunărea curge către sud-est pe o distanţă de aproximativ 2860 km, până la Marea Neagră. La vărsarea râului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.

Dunărea este un important drum fluvial internaţional, curgând prin 10 ţări (Austria, Bulgaria, Croaţia, Germania, Ungaria, Republica Moldova, Slovacia, România, Ucraina, Serbia) şi are afluenţi în alte şapte ţări. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad.
Etimologie

Încă din antichitate, Dunărea avea mai multe nume: Istros / Istru / Hister / Danaistru, pentru sectorul inferior, în scrierile greceşti şi Danubius în cele latino-romane. [1]

Denumirea dată de romani "Danubius" (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare, şi modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară,Dunav în limba sârbocroată, Дунав/Dunav; Дунав în limba bulgară, Дунай (Dunai) în limba ucraineană, pentru ţările riverane, şi Danube în limba engleză şi limba franceză şi Tuna în limba turcă.

Regimul hidrologic

Din cauza aşezării bazinului hidrografic, la contactul dintre climatul temperat-oceanic din vest, temperat-contintental din est şi influenţele baltice în nord, regimul hidrologic al Dunării se caracterizează prin existenţa unor importante variaţii de nivel şi de debit în cursul anului şi în decursul timpului. Apele mari se produc primăvara ca urmare a topirii zăpezilor şi ploilor abundente, însa în cursul superior şi mijlociu, au loc în lunile martie-aprilie, iar în cel inferior, în mai. Creşterea debitului are loc din amonte spre aval: 1.470 m3/s la Passau, 1.920 m3/s la Viena, 2.350 m3/s la Budapesta, 5.300 m3/s în defileul Porţilor de Fier, 6.470 m3/s la Ceatalul Ismail. Debitele maxime reflectă regimul continental al fluviului: 15.100 m3/s la Orşova (13 aprilie 1940), 15.900 m3/s (mai 1942) si 15.500 m3/s la Ceatalul Ismail (5 iunie 1970). Debitele cele mai mici se înregistreaza toamna şi uneori iarna: 1.250 m3/s la Orşova (12 ianuarie 1954), 1.450 m3/s Olteniţa (ianuarie 1964), 1.350 m3/s la Ceatalul Ismail (octombrie 1921).


Temperatura apelor

Temperatura apelor Dunării se află sub influenţa directă a temperaturii aerului şi într-o măsură mai mică sub cea a factorilor locali. Încălizirea apelor începe în luna martie şi ţine până în luna august după care urmează procesul de răcire . Gheaţa poate să apară din prima decadă a lunii decembrie până la începutul lunii martie. Durata podului de gheată este, este in medie de 45-50 de zile. Fenomenul de dezgheţ se produce primăvara, cel mai frecvent din aval spre amonte, într-o perioada de câteva zile (4-8 zile).
Lungimea Dunării repartizată pe ţări
Germania malul drept 658,6 km malul stâng 687,0 km
Austria malul drept 357,5 km malul stâng 321,5 km
Slovacia malul drept 22,5 km malul stâng 172,1 km
Ungaria malul drept 471,2 km malul stâng 275,2 km
Croaţia malul drept 137,5 km
Serbia malul drept 449,9 km malul stâng 358,0 km
Bulgaria malul drept 471,6 km
România malul drept 374,1 km malul stâng 1050 km
Republica Moldova malul stâng 0,6 km
Ucraina malul stâng 79,6 km

Bazinul Dunării repartizat pe ţări
România (29.9%),
Ungaria (11.7%),
Austria (10.2%),
Serbia (10.3%),
Germania (7.5%)
Slovacia (5.8%),
Bulgaria (5.2%),
Bosnia şi Herţegovina (4.8%),
Croaţia (4.5%),
Ucraina (3.8%),
Republica Cehă (2.6%),
Slovenia(2.2%),
Elvetia (0.32%),
Republica Moldova (0.29%),
Italia (0.15%),
Polonia (0.09%),
Albania (0.03%)
Dunărea în România


Cursul inferior se desfăşoară pe o distanţă de 1.075 km. între localităţile Baziaş şi Sulina, facând graniţă cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) şi Ucraina (53,9 km). Datorită faptului că traversează o multitudine de regiuni naturale, cursul inferior este împărţit in 5 sectoare (Ujvari, 1972):
Defileul carpatic (144 km.)
Sectorul sud-pontic (566 km.)
Sectorul pontic oriental cu bălţi (195 km.)
Sectorul predobrogean (80 km.)
Sectorul deltaic (90 km.)

Colectează majoritatea râurilor din România cu excepţia celor din Dobrogea. Transportă anual cca 60 milioane tone aluviuni şi 200 miliarde m³ de apă. Prezintă importanţă deosebită pentru: navigaţie, hidrocentrală, piscicultură, furnizând apă pentru industrie, agricultură, populaţie.
În Lunca Dunării se află multe aşezări printre care 18 oraşe, (Moldova Nouă, Orşova, Drobeta Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Feteşti, Cernavodă, Hârşova, Brăila, Galaţi, Isaccea, Tulcea, Sulina), fiind traversată de cinci şosele şi două căi ferate.
În anii socialismului, s-au făcut desecări de-a lungul Dunării, ocazie cu care lacuri, precum Potelu, Greaca, Nedeia, au dispărut. Aceste lacuri reţineau apa în timpul inundaţiilor şi erau o sursă importantă de peşte. În prezent, lipsa acestor lacuri duce la consecinţe catastrofale în perioadele de inundaţii.
Afluenţii de pe sectorul român al Dunării sunt: Nera, Ribiş, Pârâul Ţiganilor, Râul Mic, Prva, Valea Mare, Baronul, Boşneag, Varad, Sicolovăţ, Alibeg, Liuborajdia, Cruşoviţa, Caoniţa, Cameniţa, Oraviţa, Zascoc, Berzasca, Suva, Cozla, Sirina, Elişeva, Saraoschi, Starişte, Paolina, Suşcava, Ciuceavca, Iuţi, Tişoviţa, Reciţa, Liubotina, Plavişeviţa, Ponicova, Mraconia, Costineţiu, Suhodolu, Mala, Valea Satului, Ieşelniţa, Dâlboca, Groţca, Cerna, Bahna, Vodiţa, Jidoştiţa, Dudaş, Topolniţa, Bistriţa, Blahniţa, Drincea, Sărăceaua, Desnăţui, Nedeia, Jiu, Jieţ, Celei, Ursa, Olt, Oltul Mic, Călmăţui, Sâi, Vedea, Pasărea, Argeş, Mostiştea, Berza, Almălău, Begena, Galiţa, Canlia, Canaraua Fetei, Jegălia, Valea Mare, Vederoasa, Urluia, Rasova, Peştera, Ţibrin, Dunărea, Calachioi, Chichirgeaua,Ialomiţa, Topolog, Nămoleşti, Călmăţui, Başburun, Aiorman, Greci, Cerna, Valea Plopilor, Jilila, Siret, Prut, Gârla Ciulineţul, Luncaviţa