Despre Romania

Datorită poziţiei geografice şi diversităţii condiţiilor naturale, în România există o faună bogată şi variată, care cuprinde atât elemente locale vechi cât şi elemente relativ tinere. Fauna terestră

În România sunt următoarele complexe faunistice:

• Complexul alpin, care constituie domeniul caprei negre, al vulturului bărbos, al cintezei alpine şi scatiului. Dintre reptile ajung până aici vipera comună şi şopârla de munte.

• Complexul pădurilor, cu o faună bogată şi variată, în care apar: cerbi, urşi, râşi, jderi, veveriţe, şoareci de pădure, pajura, vulturul pleşuv, ciuful de pădure, huhurezul, uliul, ciocănitoarea pestriţă, piţigoiul, cinteza, gaiţa, cucul, dumbrăveanca, porumbelul şi sitarul. Mai apar şi specii apte să trăiască în diferite condiţii geografice ca: mistreţi, căprioare, iepuri, lupi, viezuri, dihori, nevăstuici şi arici. Dintre reptile, cea mai largă răspândire o au: şarpele de alun şi năpârca. În pădurile de câmpie trăiesc coţofene, stăncuţe, ciori, granguri, botgroşi, privighetori, dumbrăvence, pupeze, sitari, becaţine, şoimul dunărean şi viesparul.

• Complexul de stepă are o faună alcătuită mai ales din rozătoare, dintre care cel mai reprezentativ este popândăul. Mai apar: hârciogul, şoarecii de câmp şi căţeii-pământului. Animalele mai mari sunt: lupul, vulpea, viezurele, dihorul de stepă, dihorul pătat. Dintre păsări se întâlnesc: ciocârlia de câmp, ciocârlia mare, prepeliţa, graurul, dumbrăveanca etc. Dintre reptile apar: şerpi, şopârle, broaşte ţestoase. Este de remarcat prezenţa unor insecte caracteristice, cum este călugăriţa.

Fauna acvatică se repartizează în următoarele complexe faunistice:

• Complexul lacurilor alpine, în general cu o faună săracă, datorită condiţilor şi caracterizată prin prezenţa salmonidelor.

• Complexul lacurilor montane (situate sub limita superioară a pădurilor), caracterizat prin prezenţa păstrăvului, a ochianei şi a boişteanului.

• Complexul lacurilor litorale caracterizat printr-o faună amestecată şi foarte variată, formată din animale de apă dulce, marine şi relicte sarmatice. La limita dintre apele dulci şi cele uşor salmastre trăiesc scoici, raci, melcişori.

• Complexul luncilor şi al deltei are o faună bogată şi variată, alcătuită în primul rând din specii al căror mod de viaţă este amfibiu. Pe malurile râurilor trăiesc vidre şi nurci. Dintre animalele mai mari sunt prezente: vulpea, lupul, mistreţul şi iepurele. Nu lipsesc reptilele, dintre care mai caracteristice sunt: broasca ţestoasă de baltă, şarpele de apă şi batracienii: broasca de lac, tritonii, buhaiul de baltă. Păsările de baltă sunt numeroase şi variate în special în Lunca şi Delta Dunării: pelicanul comun, pelicanul creţ, călifarul alb, călifarul roşu, lebăda mută, lebăda cântătoare, lişiţa, raţa sălbatică mare, gârliţa, stârcul, lopătarul, stârcul alb, ţigănuşul, găinuşa, piţigoiul de stuf, privighetoarea de stuf etc. Dintre păsările răpitoare sunt prezente: vulturul pescar, vulturul codalb, uliul de baltă.

• Râuri. În funcţie de particularităţile regimului hidrologic al diferitelor sectoare, se disting următoarele etaje de faună:

a) în porţiunile de munte fauna păstrăvului, a lipanului şi a moioagei b) în cursul mijlociu al râurilor fauna scobarului şi a cleanului c) în cursul inferior fauna mrenei, care cuprinde: somnul, cleanul, scobarul, şi fauna bibanului, care cuprinde: babuşca, obletele, crapul, ştiuca d) în şenalul Dunării şi în porţiunea inferioară a râurilor de şes fauna crapului, care cuprinde un foarte mare număr de specii, printre care peşti marini migratori (nisetrul, păstruga, morunul, scrumbia de Dunăre), cega, peşti care se retrag periodic în bălţi (văduviţa, somnul, crapul, şalăul, plătica, ştiuca) şi peşti care trăiesc de obicei în bălţile Dunării (zvârluga, bibanul-soare, carasul, roşioara).

• Marea Neagră are o faună formată din numeroase specii de nevertebrate, peşti şi mamifere marine (delfinul). Dintre nevertebrate se întâlnesc unele gasteropode, celenterate, unele moluşte, protozoare, ş.a. Dintre peşti se întâlnesc hamsii, heringi, scrumbii albastre, câini-de-mare, sturioni şi pălămide.

Flora României este compusă din următoarele elemente fitogeografice: nordic şi alpin (circa 14%: artic, boreal, artic-alpin etc) european (circa 40%: eurosiberian, european, central-european etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, daco-iliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-central-asiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa 1%: atlantic, atlantic-mediteranean), endemic (circa 4%, dacic propriu-zis), cosmopolit şi adventiv (circa 4%). Variaţia condiţiilor topoclimatice determină o diferenţiere a învelişului vegetal prin etajaea formaţiilor vegetale:formaţiilor vegetale:

• Vegetaţia alpină şi subalpină, care ocupă culmile muntoase mai înalte de 1500-1700 m, este reprezentată prin pajişti alpine, formate din graminee, ciuperacee şi plante cu flori viu colorate, rogozul alpin, păruşca etc. În cadrul lor se întâlnesc şi tufişuri pitice de smirdar, sălcii pitice şi alţi arbuşti, tufărişuri subalpine şi jneapăn, ienupăr pitic, afini. Pajiştile alpine alternează pajişi subalpine, formate din pe terenuri despădurite, în care predomină iarba stâncilor, păruşca şi ţăpoşica.

• Vegetaţia montană, care acoperă regiunile muntoase sub altitudinea de 1700-1500 m, este reprezentată prin: o păduri de molid, în care predomină molidişurile pure, iar în locurile mai joase, doar local, întâlnindu-se brad şi pin. o păduri amestecate de fag cu răşinoase, în care specii caracteristice sunt fagul, bradul şi molidul. o păduri de fag, caracterizate prin predominarea fagului (în amestec slab cu bradul),a molidului (în pareta superioară), teiului, paltinului, frasinului, ulmului etc.

• Vegetaţia de dealuri şi de podişuri este reprezentată prin: o păduri de fag, care se continuă din zona montană o păduri amestecate de fag cu gorun o păduri de gorun şi pajişti secundare stepizate dezvoltate pe locul pădurii de gorun o păduri de stejar pedunculat, în care predomină stejarul pedunculat în amestec cu diverse alte esenţe lemnoase o păduri de cer şi gârniţă, cu pajişti stepizate şi pajişti stepice secundare o pajişti dezvoltate pe locul pădurilor alcătuite din diverse specii de stejar şi pajişti xeromezofile de silvostepă.

• Vegetaţia de câmpie este reprezentată prin: o păduri de stejar pedunculat o păduri de cer şi gârniţă şi pajişti formate pe locul fostelor păduri de stejari o vegetaţie de silvostepă, care cuprinde păduri izolate de stejar brumăriu şi de stejar pufos o pajişti xerofile de stepă, unde predomină păiuşul, colilia etc.

• Vegetaţia luncilor este reprezentată prin păduri de salcie, plop, prin şleauri de luncă şi pajişti de luncă

• Vegetaţia acvatică. Bălţile şi lacurile prezintă în general o repartizare zonală a vegetaţiei în raport cu adâncimea. La mal apare o zonă de rogozuri şi stânjenei de baltă, urmată apoi de o zonă de stuf (foarte extinsă în Delta Dunării), în care predomină stuful în amestec cu papura şi pipirigul. În zona centrală predomină nuferi şi broscăriţa iar la adâncimi mai mari brădişul.

Apele curgătoare

Cea mai mare parte a apelor curgătoare de pe teritoriul României izvorăsc din Carpaţi şi aparţin bazinului Dunării (excepţie fac unele râuri din Dobrogea). Datorită configuaţiei reliefului, reţeaua apelor curgătoare este dispusă radiar. Apele curgătoare principale care izvorăsc din Carpaţi au un profil longitudinal caracterizat prin pante mari în regiunea muntoasă, mai line în regiunea dealurilor şi piemonturilor şi foarte line în regiunea de câmpie.

Principalele bazine hidrografice de pe teritoriul României sunt: al Dunării şi al Mării Negre. Râurile din vestul României Vişeul, Iza, Someşul, Crasna, Crişurile, Mureşul, Bega se varsă prin intermediul Tisei în Dunăre, iar Timişul, Caraşul, Nera, Cerna, direct în Dunăre. Jiul, Oltul, Vedea, Argeşul, Ialomiţa, Siretul, Prutul sunt tributare Dunării. Din bazinul Mării Negre fac parte Casimcea, Taiţa, Teliţa.

Lacurile

În România sunt circa 2300 de lacuri (plus circa 1150 de iazuri) care ocupă o suprafaţă totală de aproape 2620 km², adică 1,1% din teritoriul României. Caracteristică este însă predominarea lacurilor cu suprafeţe sub 1 km² (90% din numărul total al lacurilor). Cele mai mari lacuri sunt răspândite pe litoralul Mării Negre şi în Lunca Dunării iar cele mai mici (sub 0,5 km²) în regiunile montane.

După raportul dintre evaporabilitate şi cantitatea precipitaţiilor atmosferice, lacurile din România se împart în două mari categorii:

Lacurile zonei cu umiditate deficitară, sunt repartizate geografic astfel:

Lacurile din Dobrogea, situate în lungul zonei litorale maritime şi de-a lungul văii Dunării. În sudul Deltei Dunării se întinde complexul lagunar Razelm, format din două grupe: nordică (a lacurilor cu apă dulce) şi sudică (a lacurilor sărate).

Lacurile din Podişul Moldovei, în majoritatea lor artificiale (iazuri), iar în cazuri izolate formate datorită alunecărilor de terenuri şi conurilor de dejecţie laterale, au adâncime mică (2-3 m); majoritatea sunt lacuri de apă dulce, dar în Câmpia Jijiei ele au o mineralizare destul de ridicată.

Lacurile din Podişul Transilvaniei, legate, ca geneză, de masivele saline din zona diapiră (lacurile Ursu, Negru etc). Unele din ele s-au format prin prăbuşirea vechilor saline (lacul Avram Iancu, Sic etc)

Lacurile din Câmpia Română formate în majoritatea lor datorită fenomenelor de sufoziune din depozitele de loess (Ianca, Plopul, Colentina etc) Lacurile de luncă, răspândite de-a lungul luncilor râurilor mai importante, având un regim hidrologic strâns legat de cel al râurilor (Potelu, Rastu, Suhaia etc)

Lacurile zonei cu umiditate excedentară, sunt repartizate geografic astfel:

Lacurile din Carpaţii Orientali, lacuri de baraj (Lacul Roşu), vulcanice (Sf. Ana), glaciare (Lala, Buhăescu, Iezer etc.)

Lacurile din Carpaţii Meridional, lacuri glaciare (Zănoaga, Bucura, Capra, Bâlea, Gâlcescu etc), care constituie, în majoritatea lor, obârşii ale râurilor.

Marea Neagră

Marea Neagră formează graniţa României pe o distanţă de 245 km. La data de 3 februarie 2009, Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga decis că României îi revin în plus 9.700 kilometri pătraţi din teritoriul Mării Neagre, extinzând astfel cu 20% jurisdicţia României asupra Mării Negre. Zona s-a aflat în litigiu cu ţara vecină, Ucraina, pentru 42 de ani. În zona respectivă se află zăcăminte estimate la 70 miliarde metri cubi de gaze, respectiv 12 milioane tone de ţiţei.

Temperat; ierni reci, înnorate cu ninsori şi ceaţă frecvente; veri însorite cu ploi şi furtuni frecvente Amplasarea României îi dă un climat continental, în special în Vechiul Regat (la est şi la sud de Carpaţii Meridionali) şi mai puţin în Transilvania, unde climatul este mai mult moderat.

O iarnă lungă şi severă (decembrie - martie), o vară fierbinte (aprilie - iulie), şi o toamnă prelungită (august - noiembrie) sunt principalele anotimpuri, cu o tranziţie rapidă din primăvară în vară. În Bucureşti, temperatura medie în sezonul rece este de -7 C iar vara mercurul termometrelor indică o medie de 25 C. Totuşi fenomenul de încalzire globală tinde să schimbe aceste valori şi in Romania. In vara anului 2007 s-au atins temperaturi de 40-42 grade C in unele zone ale tarii.

Raportat la suprafaţa relativ mică a României, relieful se caracterizează printr-o mare diversitate şi complexitate. Din întreaga suprafaţă a României, 28% este ocupată de munţi (peste 800 m altitudine), 42% de dealuri şi podişuri (200-800 m altitudine) şi 30% de câmpii (sub 200 m altitudine).

Relieful este axat pe arcul Carpaţilor. În centrul teritoriului se află Podişul Transilvaniei, înconjurat de lanţurile muntoase ale Carpaţilor Orientali, Meridionali şi Occidentali, la exteriorul cărora se întind, ca o treaptă mai joasă, podişuri şi câmpii, către care trecerea se face prin intermediul dealurilor subcarpatice.


Munţii

Carpaţii româneşti fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin direcţia generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate şi structură. Rezistenţa Platformei Ruse le-a impus Carpaţilor la formare o direcţie de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcţie modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean.

Carpaţii româneşti se împart în trei mari grupe:

Carpaţii Orientali cuprinşi între graniţa nordică a României şi Valea Prahovei reprezintă cel mai lung sector al Carpaţilor româneşti. Masivele care alcătuiesc Carpaţii Orientali au următoarea alcătuire: în vest roci vulcanice, în centru roci cristaline iar în est şi sud roci sedimentare. Principalele resurse sunt: minereuri de cupru, plumb, aur, argint, mangan, cărbuni, ape minerale etc.

Carpaţii Meridionalicuprinşi între Valea Prahovei în est şi culoarul Timiş-Cerna în vest. În această grupă se întâlnesc cei mai înalţi munţi din România, 11 vârfuri au altitudini de peste 2500 m. Munţii sunt formaţi din roci cristaline şi culmi calcaroase.

Carpaţii Occidentali cuprinşi între Valea Dunării la sud şi Valea Someşului la nord. Grupa este caracterizată de altitudinile cele mai reduse ale Carpaţilor româneşti. Principalele resurse sunt: minereuri feroase şi neferoase, cărbuni, materiale de construcţii, izvoare minerale etc.

Dealuri şi podişuri

Aceste unităţi morfologice constituie o treaptă intermediară de relief între munţi şi câmpii, fiind situate la interiorul şi preexteriorul arcului carpatic. Cele mai importante sunt:

Podişul Someşan

Podişul Transilvaniei

Piemonturile Vestice

Subcarpaţii

Podişul Moldovei

Dobrogea


Această unitate morfologică cuprinsă între valea Dunării, Marea Neagră şi graniţa cu Bulgaria este alcătuită din următoarele zone de relief:

Munţii Dobrogei între valea Dunării şi podişul Babadagului

Podişul Dobrogei de Nord cuprins între Dunăre, Munţii Dobrogei, Marea Neagră şi Podişul Dobrogei de Sud

Podişul Dobrogei de Sud cuprins între Podişul Dobrogei de Nord, Dunăre, Marea Neagră şi graniţa cu Bulgaria.

Câmpiile şi Delta Dunării

Aceste unităţi morfologice constituie cele mai recente formaţii geologice pe care s-a dezvoltat cel mai tânăr relief.

Câmpia Română cuprinsă între Piemontul Getic, Subcarpaţi, Podişul Moldovei şi valea Dunării se împarte morfologic în următoarele sectoare: Câmpia Piemontană, Câmpia de divagare, Câmpia dunăreană. Este cea mai mare câmpie a României.

Câmpia de Vest cuprinde extremitatea estică a marii câmpii panonice. Principalele resurse sunt: zăcăminte de petrol, gaze naturale şi ape termale.

Delta Dunării reprezintă cea mai nouă unitate naturală din România. Este situată în nord-estul Podişului Dobrogei şi este alcătuită dintr-o asociere de grinduri fluviatile, de cordoane litorale vechi şi noi, de resturi ale reliefului predeltaic, de depresiuni cu suprafeţe şi adâncimi variabile şi de albii vechi şi noi ale Dunării. Este traversată de paralela 45° latitudine nordică.

             România este o ţară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică şi la ţărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafaţa Deltei Dunării şi partea sudică şi centrală a Munţilor Carpaţi. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord şi Republica Moldova la est, iar ţărmul Mării Negre se găseşte la sud-est.
             Dintre statele membre ale Uniunii Europene, Romania este a noua ţară, după suprafaţa teritoriului şi a şaptea, după numărul populaţiei. Capitala ţării, Bucureşti, este şi cel mai mare oraş al ei şi al şaselea oraş din UE după populaţie.

Originari din regiunile Rinului si Moselei (Luxemburg – Saxonia), de unde provine si numele lor, saxonii transilvaneni au fost trimisi sa formeze, pentru prima data, colonii in Transilvania la inceputul secolului al XII-lea. Motivul initial pentru care au fost trimisi la granitele sud-estice ale Transilvaniei a fost unul economic: conducatorii maghiari voiau sa puna bazele unor sate si orase bogate care sa aduca venituri consistente. Invaziile, atacurile si raidurile devastatoare care aveau loc cu regularitate in Evul Mediu i-au fortat sa-si transforme bisericile in adevarate fortarete. Acele vremuri brutale au trecut, dar edificiile, care inca pastreaza urmele grelelor atacuri, constituie astazi comori impresionante ale unei realitati unice.

CETATEA CALNIC. Cetatea se afla in satul cu acelasi nume, in judetul Alba, la o distant de 13 km de Sebes. A fost construita in jurul anului 1200 si – conform unui document din 1267, an in care este mentionata – a apartinut contilor Kelling. Are o incinta ovala dominata de turnul Siegfried, care este alcatuit din parter si trei etaje ce serveau de locuinta, o capela si doua turnuri de paza. In secolele XV si XVI, au fost facute modificari astfel incat sa devina o cetate rurala, iar sistemul ei de aparare a fost completat prin adaugarea unei serii de ziduri exterioare masive si a unui sant cu apa care inconjoara cetatea. In apropierea cetatii se poate vedea fosta casa parohiala construita in secolul al XVI-lea, iar un drum de acces duce la biserica protestanta construita in secolul al XV-lea de comunitatea saxona din Transilvania. Patru secole mai tarziu aceastei biserici i s-au adus modificari in stil neo-gotic, care inca pastreaza picturile si elementele de sculptura originale. In holul cetatii au fost organizate expozitii documentare si de arta, iar capela a devenit o sala de intalniri unde se organizeaza simpozioane, conferinte si congrese. In aceste incaperi au avut loc concerte si auditii de muzica medievala, renascentista si baroca. Tot aici se poate vizita si muzeul de arta feudala. Dupa ce au fost terminate lucrarile de restaurare (1961-1964), orasul a fost declarat monument architectural.

PREJMER. Se afla la o distanta de 15 km de Brasov. Orasul, reprezentand cea mai masiva constructie de acest gen din Transilvania, a fost construit in secolele XIV si XV sub forma unui cerc, avand ziduri cu o grosime de 3-4 m si o inaltime de 12 m, cu bastioane, porti de fier si poduri basculante. Dispune de un mecanism de razboi mai putin obisnuit: faimosul “organ al mortii”, facut din mai multe arme care puteau trage in acelasi timp, cauzand pierderi semnificative inamicului. Orasul era inconjurat de santuri adanci care erau umplute cu apa ori de cate ori inamicii erau aproape. Una dintre cele mai vechi biserici din Transilvania, cu o arhitectura unica, poate fi vazuta in centrul orasului. Altarul bisericii este o pretioasa opera de arta a secolului XV.

VISCRI. Vizitata de printul Charles al Marii Britanii si apreciata de acesta, cetatea rurala Viscri apartinand de comuna Bunesti, se afla la o distanta de 17 km de Rupea – in judetul Brasov. Odata ce ati patruns in interiorul cetatii se poate vedea una din putinele biserici romane ale secolului XIII construita in stil gotic; au fost aduse unele modificari in secolele XV-XVII. Biserica este delimitata, la est, de camera corului, a carei forma initiala era semicirculara, si de un turn masiv, la vest. In biserica inca exista vestigii de arta sculpturala romana (baptisteriul, firida, arcul de triumf, arcada). Zidul care inconjoara cetatea este fortificat cu trei turnuri si doua bastioane. Intre anii 1970-1971 au avut loc complexe lucrari de restaurare in interiorul cetatii – tunelul de aparare al bastionului de est este unul din elementele reconstruite atunci.

DARJIU. Biserica fortareata din Darjiu, amplasata la o distanta de 18 km de Odorheiu Secuiesc,
este un monument architectural istoric si religios, care se pastreaza in stare buna si astazi. Fortareata este inconjurata de ziduri inalte si impunatoare de piatra. Elementele de arhitectura romana dateaza din secolele XII-XIV, iar cele gotice din a doua jumatate a secolului XV. Biserica a fost fortificata in anul 1400, iar frescele gotice (care au fost pictate in anul 1419) ilustreaza legenda regelui Ladislau si scene inspirate din supliciile martirilor. Biserica se afla in centrul incintei si este inconjurata de ziduri de aparare inalte de 5 m. Conform unei inscriptii descoperite in 1952 acoperisul de tigla dateaza din 1760. Turnul bisericii, amplasat in partea de sud a bisericii, este elemental cel mai vechi din sistemul de fortificare.

SASCHIZ. Cetatea rurala din Saschi, amplasata la o distanta de 20 km de Sighisoara, este un refugiu care dateaza din secolul al XIV-lea. A fost construit de comunitatea germana pe un deal la vest de sat si este preavazut cu 7-9 ziduri inalte, de piatra si turnuri de aparare patrate. Reprezinta o exceptie deoarece cetatile saxone din Transilvania erau construite in interiorul satelor sau oraselor, nu in afara lor. Orasul, care inca pastreaza multe elemente din arhitectura initiala, are o incinta cu ziduri, cu patru turnuri la colturi si doua turnuri la intrare (turnul de la intrare si turnul de paza), a caror functie principala era aceea de a pazi si proteja cetatea. In centrul incintei a fost construita o capela. Aici a fost descoperita o comoara bogata si variata: o cantitate mare de obiecte preistorice si medievale, monede medievale si moderne, o sabie, un inel, o bratara – toate aceste materiale sunt inca cercetate. Comoara se afla in custodia Muzeului National din Sighisoara. Cetatea a fost restaurata in 2000.

BIERTAN. Biertan se afla la o distanta de 25 km de Medias. Cetatea este amplasata in centrul satului si este in stare foarte buna; fatada sitului nu a fost modificata de prezenta cladirilor de dimensiuni foarte mari, recent construite, asa ca, inca exista o armonie peisagistica intre monument, oras si cadrul natural. Prima incinta a bisericii (prevazuta cu patru turnuri) se afla in varful dealului, in timp ce a doua se afla la poalele dealului si iti capteaza atentia printr-o serie de arcuri care sustin sala de paza. Construita intr-un stil gotic tarziu si mentionata intr-un document oficial in anul 1412, biserica a fost ridicata pe ruinele unui edificiu stravechi si a suferit o serie de schimbari si extinderi de-a lungul secoleleor. Interiorul ei este omogen din punct de vedere stilistic, piesele de mobilier si sculpturile artistice din piatra dateaza din aceeasi perioada. Biserica gazduieste piese extrem de valoroase: un paravan de altar, in stilul gotic tarziu, si, de asemenea, un candelabru sofisticat. Poarta sacristiei este dotata cu un sistem ingenious de incuietoare (o realizare remarcabila a artistilor din Evul Mediu) este considerate de mare valoare. Cele sapte covoare aduse din Asia Minor, alte tesaturi care ilustreaza diferite steaguri ale breslelor, baptisteriul si usile din nord, sud si vest sunt considerate de o mare valoare. Biserica fortareata din Biertan a castigat valoare istorica si datorita faptului ca a fost timp de trei secole sediul central al Episcopiei luterane din Transilvania.

VALEA VIILOR. Biserica se afla in satul Valea Viilor, la o distanta de 11 km de Medias. Este o biserica protestanta al carei sfant protector este “Sfantul Petru” si reprezinta un monument istoric, architectural si religios de mari dimensiuni: construit in secolul XIII in stil romanic, biserica a fost marita si fortificata in secolele XV si XVI prin adaugarea unor ziduri masive de 8 m inaltime, prevazute cu turnuri de aparare. In interior inca pot fi admirate piese reprezentative de mobilier vechi religios, de o mare valoare (strane in stil renascentist timpuriu, datand din 1528, o racla in stil gotic etc.)

Dupa numeroasele conflicte la granita Daciei, care au inceput inca dinainte ca Cezar sa devina imparatul Romei, si au durat un secol, razboiul dintre cele doua forte armate a devenit inevitabil. In primavera anului 101 d.Hr., la trei ani dupa ce Marcus Ulpius Traianus a devenit imparat, trupele romane au fost conduse catre bogata Dacie. Dupa ce au traversat Dunarea, granita naturala dintre cele doua forte, a urmat cea mai violenta batalie, la Tapae, o trecatoare care le deschidea accesul atacatorilor spre destinatia finala. Armata romana i-a infrant pe daci si a avansat catre Muntii Orastiei, cucerind orasele dacice unul cate unul. Cu toate acestea nu a reusit sa cucereasca Sarmizegetusa, capitala dacilor. Iarna a pus capat ostilitatilor. Imediat ce vremea le-a permis, lupta a fost reluata, iar Decebal a fost fortat sa incheie un armistitiu, prin care devenea supus romanilor. Mai tarziu a incalcat acest angajament, fapt care l-a determinat pe Traian sa reia ofensiva decisiva, care a inceput in vara anului 105. Un an mai tarziu Sarmizegetusa a fost cucerita, regele Decebal s-a sinucis, iar Dacia a fost transformata in provincie romana. Acest moment a marcat inceputul nasterii unui nou popor in Europa: poporul roman

SARMIZEGETUSA REGIA. Ridicata pe dealul Gradistea, capitala vechii Dacii, are in componenta sa trei parti: cetatea insasi, un lacas sfant si cateva gospodarii. Ceea ce se vede astazi este incinta fortificata construita din lespezi imense de calcar gravat, asezate sub forma unui patrulater neregulat, care imprejmuiesc un teritoriu de aproximativ 3 ha. Pe partea de est si de vest, Sarmizegetusa este prevazuta cu porti. Drumul de la dealul Gradistea spre cetate a fost pavat cu piatra de rau si duce spre poarta de vest. Alt drum, numit si “cararea sacra”, lata de 5 m si pavata cu lespezi de calcar gravat, facea legatura intre poarta de est si o mica piata, din apropierea templelor. Sapaturile arheologice arata faptul ca zidurile cetatii au fost ditruse in mai multe locuri, ca urmare a razboaielor daco-romane. Au fost reconstruite de romani, care si-au stabilit aici o garnizoana, dupa ce i-au infrant pe daci.

La 100 m de cetate pot fi vazute sase altare construite pe cateva terase. Marele altar are forma circulara, un diametru de 30 m si este asezat pe latura cea mai joasa a “asezamantului sacru”. Acest altar, care delimiteaza latura externa a templului, este facut dintr-o serie de lespezi de andezit gravat, sustinute in interior de piloni, de asemenea facuti din andezit gravat. Daca se merge pe terasa asezata deasupra celei cu sase altare se poate vedea columna impozanta a templului. A fost facuta din 60 de coloane asezate pe 6 randuri, cu cate 10 coloane fiecare. Din pacate, coloanele nu au rezistat trecerii timpului si doar soclurile mai pot fi admirate astazi. Ramasitele unei alte columne au fost descoperite aici. Un monument unic poate fi vazut la Sarmizegetusa Regia la acelasi nivel cu marele altar circular, micul altar rotund si cu cele doua altare patrate – Soarele din andezit. Este vorba despre un disc imens din andezit, iar specialistii inca se intreaba daca era un ceas solar sau locul unde dacii aduceau sacrificii zeilor lor.

Pe langa diverse constructii, exista si alte urme ale existentei dacilor, urme care inca se afla sub cercetate: produse de olarie, diferite unelte, vestigiile ale catorva ateliere de fierari, arme. Au fost scoase la lumina si o punga medicala, monede de aur si argint, bijuterii de bronz, aur si argint.

COSTESTI CETATUIA. In urma cu 80 de ani, arheologii au adus la lumina primele vestigii ale orasului dacic, care a existat candva pe delul Cetatuia (561m). Datand inca din a doua jumatate a secolului al II-lea i.Hr. si prevazut cu ziduri masive fortificate, turnuri de aparare, ziduri de pamant si palisade; orasul Costesti are in structura sa doua turnuti patrate locuibile, rezervor de apa si patru temple. Sus, in cel mai inalt punct al dealului, a existat un turn de supraveghere si cateva turnuri de aparare, toate fiind inconjurate de un zid masiv de piatra construit pe o terasa inferioara a dealului. Alte doua bastioane construite in partea de nord si de est a dealului erau utilizate pentru a pazi orasul, care a fost resedinta permanenta a regilor daci inca din vremea lui Burebista.

COSTESTI BLIDARU. Cetatea Blidaru a fost construita pe un deal de 705 m, cu mai multe terase, fiind asezata intr-o pozitie care permitea o vizibilitate buna la mare distanta. Fortareata avea doua incinte, care au fost construite in perioade diferite, dar care erau inter-dependente. Prima incinta avea o forma de trapez si dispunea de un turn locuibil in centru si cate un turn exterior in cele patru colturi. Cea de-a doua avea o forma de pentagon neregulat si dispunea de un singur turn. In partea de nord si de vest, zidul paralel cu incinta avea cateva camera, utilizate de garnizoana drept camara si loc de depozitare a armelor. Cetatea utilizata, in principal, in scopuri militare avea si un interesant rezervor de apa, un templu si cateva turnuri de aparare asezate in exterior.

LUNCANI-PIATRA ROSIE. Ruinele cetatii construite pe dealul Piatra Rosie (832 m) – numele i se trage de la rocile calcaroase puternic oxidate, care pot fi gasite in partea superioara a muntilor – au fost descoperite in 1949. Incinta fortificata are o forma rectangular cu laturi lungi, care masoara aproximativ 100 m si laturile scurte care masoara 40-45 m. Candva, orasul a avut cinci turnuri: patru turnuri la colturi si unul asezat in centrul laturii de est. In interiorul incintei exista o cladire de lemn cu doua camere, a carei fundatie de piatra inca poate fi vazuta. In nord-vest era un rezervor taiat in piatra, folosit pentru a colecta apa. Orasul dispunea si de o alta incinta, mai mare decat cea de pe platou (140 x 125 m), construita mai tarziu, care era inclusa in structura cetatii si unde arheologii au descoperit unelte, arme, obiecte din bronz si argint, dar si un bust din bronz al zeitei Bendis.

CAPALNA. Cetatea Capalna se afla in satul cu acelasi nume, apartinand de comuna Sasciori, la o distanta de 10km de Sebes. Aici arheologii au descoperit (in 1939, 1942, 1954) vestigiile unei puternice cetati dacice (sfarsitul secolului al II-lea – 106 d.Hr.), al carei scop era acela de a pazi principalele trecatori din munti. Cel mai fortificat element al acestei cetati era zidul incintei cu o lungime totala de 270 m si partial taiat in piatra. Pe treapta cea mai inalta din interiorul cetatii - distrusa in timpul celui de-al doilea razboi daco-roman – poate fi vazuta o platforma taiata in piatra, pe care a fost ridicat un turn de supraveghere. Au fost descoperite multe constructii civile in regiunea unde se afla Capalna: ziduri parapet, constructii din lemn si urmele catorva temple – a cel putin doua temple, care, probabil, aveau forma patrata. Au fost aduse la lumina numeroase obiecte din ceramica. Sapaturile au scos la iveala material medieval, fapt ce demonstreaza ca cetatea era folosita ca refugiu acum cateva secole.

BANITA. O cetate geto-daca, care dateaza din vremea regelui Burebista, a fost descoperita pe teritoriul comunei Banita (la 11 km de Petrosani) pe dealul Bolii. Oamenii puteau intra in cetate doar prin partea de nord, celelalte trei laturi ale cetatii erau practic inaccesibile din cauza terenului extreme de accidentat. Orasul, pe care Decebal l-a marit adaugand un zid de piatra cu un turn de lemn la cele doua capete, a fost distrus in timpul razboaielor daco-romane. Fortificatiile din Banita include o serie de constructii militare: zidurile incintei, platform de lupta, ziduri de aparare alte elemente de piatra, pamant sau lemn pe terase si pe culmi. Cetatea a fost construita pentru a bloca accesul dinspre sud catre Sarmizegetusa. In centrul cetatii a fost construit un turn de supraveghere permanent, care permitea o buna vizibilitate asupra regiunii.

Probabil ca nimic altceva nu poate defini mai bine spiritul unui popor decat stravechile sale traditii si obiceiuri. Calatorul vestic va fi surprins sa descopere in Romania un loc plin de legende, mituri si traditii pastrate de-a lungul secolelor. Aici, diferite momente ale anului, sarbatorile religioase - culesul, secerisul - sunt sarbatorite cu mare bucurie prin festivaluri si petreceri.

Turistii sunt fascinati de dansurile populare romanesti precum "calusarii" sau "hora" - combinand miscarile elegante si versurile satirice cu ritmurile ametitoare ale dansului. Calusarii este un dans cu caracter de ritual de initiere in timp ce hora poate fi dansat de toti membrii comunitatii, mai ales Duminica. Turistii ce nu sunt obisnuiti cu aceste sarbatori vor asista amuzati si speriati, curiosi si rezervati, insa din momentul in care vor percepe mesajul transmis de dans si vor realiza ca ei ajuta de fapt la reconstruirea vremurilor stravechi, isi vor aminti mereu emotia acelui moment unic. Invartita, Hategana, Batuta si Banu Maracine sunt alte dansuri ce redau specificitatea fiecarei provincii Romanesti prin modul unic in care combina miscarile specifice cu pasii.

De Craciun si Revelion, copiii and tinerii merg din casa in casa cantand colinde. In unele regiuni, ei danseaza purtand masti populare si strigand uraturi. In schimb, primesc fructe si placinte. Cele mai cunoscute colinde sunt Steaua, Plugusorul, Sorcova si Capra.

Boboteaza (6 Ianuarie) si Sfantul Ioan (7 Ianuarie) marcheaza prima saptamana din Ianuarie. Este momentul in care romanii merg la biserica pentru a lua din apa sfanta utilizata pentru vindecare si purificare. In localitatile din lungul raurilor, tinerii se intrec pentru a aduce inapoi pe tarm crucea aruncata de preoti in apa inghetata. Aceia care reusesc se vor bucura de belsug. Este momentul in care apele sunt considerate sfinte si de aceea femeile nu spala in urmatoarele opt zile.

Martisorul (1 Martie) este sarbatoarea sperantei, optimismului si credintei intr-un viitor tot mai bun, an de an. In aceasta perioada, din contrastul dintre frig si razele soarelui, dintre intuneric si lumina, viata si primavara renasc victorioase. Simbolul acestei sarbatori este un snur alb-rosu cu o amuleta (moneda sau pandativ) pe care parintii obisnuiau sa il lege la mana copiilor si pe care baietii il ofera fetelor in semn de noroc si sanatate. In Dobrogea, martisorul este purtat pana la sosirea berzelor, dupa care este aruncat pe usi, ferestre sau pe coarnele animalelor, pentru a alunga spiritele rele si a invoca viata.

Pastele este sarbatoarea pe care romanii o vor asocia mereu cu ciocnitul oualelor rosii. Legenda spune ca, dupa ce Isus a fost crucificat, preotii farisei au sarbatorit printr-un banchet. Unul dintre ei a spus: "Cand cocosul pe care-l mancam va invia din morti si ouale fierte se vor colora in rosu, doar atunci va invia Isus din morti." Nici nu a terminat bine de spus acestea ca ouale s-au colorat in rosu si cocosul a inceput sa dea din aripi. Acum, la sarbatoarea Pastelui, ouale rosii se ciocnesc dupa un ritual specific: persoana mai in varsta ciocneste varful oului sau de varful oului unui comesean spunand: "Hristos a inviat!", celalalt raspunzand: "Adevarat ca a inviat!" In prima zi de Paste, de obicei se imbraca haine noi, ca un semn de reinnoire a trupului si a sufletului.
Masa este un prilej de reunire a familiei si se compune, in afara de ouale rosii, din branza de burduf, ridichi si salata verde, friptura de miel si placinta cu branza dulce.

Arhitectura traditionala romaneasca se pastreaza indeosebi in mediul rural, dar si in numeroase muzee de etnografie. Fondat in 1936, Muzeul Satului din Bucuresti este unul din cele mai valoroase locuri de acest gen din lume. Muzeul etnografic al Transilvaniei, din Cluj-Napoca, Muzeul Astra din Sibiu si celebrul muzeu in aer liber de la Ramnicu Valcea sunt alte locuri care au pastrat arta nascuta acum cateva secole, pana in prezent.

Arhitectura caselor, olaritul si sculptura in lemn, pictatul icoanelor pe sticla, si confectionarea mastilor folclorice, instrumentele muzicale - cimpoaie, flauturi, viori - broderiile, sunt minuni nascute dintr-o mana priceputa, mostenita din generatie in generatie timp de secole. In multe gospodarii, hainele, covoarele si broderiile sunt inca lucrate manual. Covoarele tesute la razboi sunt foarte apreciate pentru calitatea, modelele si culorile lor.

Muzica a reprezentat intotdeauna unul din cele mai importante elemente ale vietii romanesti. Doina, cantecul epic, precum si versurile satirice improvizate pentru petreceri (hora, nunta, botez) formeaza un repertoriu foarte bogat. Chiar daca sunt de mai putine feluri, cantecele lirice, in special cele de dragoste si dor, reprezinta ceva special. Unul din lucrurile cu care romanii nu vor inceta niciodata sa se mandreasca este cantatul la cimpoi - instrument inventat de vechii daci. Unii cantareti folosesc de asemenea si frunze sau oase de peste ca instrumente muzicale.

Costumele populare imbina broderii complicate si culori vii, in modele care de obicei reprezinta flori si animale conventionale (Valahia si Oltenia) sau figuri geometrice (Transilvania). Fiecare regiune are costumele ei reprezentative. Dar peste tot, femeile poarta pe cap baticuri colorate, iar barbatii, caciuli din lana de oaie. In Maramures, aceste caciuli sunt foarte inalte, fara bor, si decorate in diverse modele. Ele poarta denumirea de 'clop'.

             Castelul Bran, numit si Castelul Dracula, este situat intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, pe culoarul Rucar-Bran.

Istoric

Prima atestare documentara a Castelului Bran este scrisoarea din anul 1377 semnata de catre regele ungar Ludovic I D'Anjou, din care reiese ca acesta acorda locuitorilor Brasovului cateva privilegii.
La sfarsitul secolului al XIV-lea, regele Sigismund cedeaza Cetatea Bran domnitorului Mircea Cel Batran. Domeniul regal a fost cedat aristocratiei ungare, iar fortareata a fost incredintata boierilor loiali. Peste cativa ani, regele Ungariei s-a intors la fortareata, aceasta fiind subordonata ulterior autoritatilor din comitetul Szekelers.
Fortareata a avut un rol important in protejarea regelui ungar de otomani si de invazia tatarilor ce veneau din Tara Romaneasca prin culoarul Rucar-Bran. Acesta a fost si motivul pentru care locuitorii Brasovului au construit castelul pe munca si cheltuiala lor.
Iancu de Hunedoara a fortificat granitele Transilvaniei precum si turnurile castelului Bran. El s-a asigurat de respectarea drepturilor taranilor de catre boierii care conduceau fortareata. Cu toate acestea, disputele intre negustori si boieri erau destul de frecvente.
In 1498 fortareata a trecut sub dominatia negustorilor si in principiu a fost folosita ca loc de negot. E important de retinut ca in acele timpuri responsabil era un judecator numit Judele Brasovului. Responsabile de apararea castelului erau doua garzi si 10 - 20 arcasi si balisteri.
Boierii erau autorizati sa colecteze taxe de la vizitatori si tarani. Fortareata avea un extra-venit din vanzari de branza, lapte, carne de oaie si din prelucrarea lemnului. Deseori taranii au luptat impotriva aristocratiei. In 1514 au refuzat sa lupte impotriva lui Gheorghe Doja.
Castelul Bran este acum proprietatea statului roman si apartine Brasovului. Ungaria nu mai detine Transilvania. Istoria s-a schimbat, dar ar trebui sa ne amintim ca in secolul al XVIII-lea fortareata a fost locuita de garzile austriece. In 1836 Bran a devenit granita oficiala si fortareata defensiva nu a mai avut prioritate. In 1920 primaria orasului Brasov a donat castelul Reginei Maria a Romaniei, care a trait acolo cu familia regala pina in 1947. Din 1947 castelul a fost deschis ca muzeu.

Arhitectura

Construirea Castelului Bran a inceput undeva in anul 1378. Constructorii au reusit cumva sa combine lemnul cu piatra adusa din Magura Branului.
Castelul avea un scop protector, dar si comercial. In partea de sud erau doua ziduri construite din piatra si caramida.
La timpul respectiv fortareata era formata din zidurile exterioare, din turnul fortificat, din turnul circular si din turnul portii.
De-a lungul secolelor, au avut loc mai multe schimbari in arhitectura castelului. In secolul al XVI-lea hartia ceruita de la ferestre a fost inlocuita cu geamuri, iar sindrilele de pe acoperis cu tigla. Multe din aceste schimbari si renovari au fost facute de printul Gabriel Bethlen. El a mai adaugat un turn rectangular, unul patrat cu doua niveluri si poarta actuala. Vechiul turn de veghe, datat din 1622, arata stilul arhitectural romanesc. La primul nivel era un vestibul, o sufragerie mare, o bucatarie, iar sub scari era o mica incapere in care era depozitat praful de pusca. Al doilea nivel avea in componenta un vestibul, o camaruta cu o usa spre noul turn, o camera cu o mica grinda, inca o camaruta si un culoar din lemn (cu iesire spre gradina).
Multe legende sunt legate de Castelul Bran. Se spune ca acest castel a apartinut Contelui Dracula (Vlad Tepes), dar nu exista nici o dovada in acest sens. Vlad Tepes a locuit doar pentru un timp foarte scurt in castel si numai in calitate de oaspete. Cu adevarat real este faptul ca acest castel se potriveste perfect in povestea gotica, aducand o multime de turisti de departe.

Castelul Dracula - Legenda

In 1897 Bram Stoker a scris o povestire terifianta despre Contele Dracula. Un secol dupa, inca sunt oameni care cred in ea. Chiar si cercetatorii inceaca sa afle adevarul despre Dracula. Toti incearca sa elucideze misterul: a fost sau nu un vampir in Transilvania?
Cate dintre aceste povesti extraordinare sunt legende si care adevarate? 
Iata legenda despre Dracula:
Povestea lui Stoker este bazata pe viata lui Vlad Tepes (1431 - 1476), un conducator venerat de romani pentru ca a tinut piept Imperiului Otoman. Cunoscut ca unul dintre cei mai cranceni dusmani ai turcilor, Vlad a inceput organizarea statului si impunerea legii prin aplicarea pedepsei cu moartea si prin tragerea in teapa a tuturor celor ce erau considerati inamici: hotii, preotii vicleni, cersetorii, tradatorii, uzurpatorii saxoni. De fapt el s-a luptat cu oricine incerca sa-l inlocuiasca pe el sau pe fratele sau vitreg. Istoricii l-au poreclit Vlad Tepes, in timp ce oamenii spun ca era Contele Dracula deoarece obisnuia sa se semneze cu numele tatalui sau, Dracul.

Castelul Dracula a fost construit la marginea trecatorii Bran, iar in zilele de azi reprezita o momeala pentru oaspetii de pretutindeni ce vor sa ia parte la legenda Contelui Dracula.

VLAD TEPES (Dracula)
Print al Valhiei (1448, 1456-1462, 1476)

Fiul lui Vlad Dracul si nepotul lui Mircea cel Batran, Domnitor al Valahiei.

Vlad Tepes a introdus o lege foarte stricta in Valahia,  intarita de armata,  a incurajat comertul cu tarile vecine si a fost fara mila cu cei ce au luptat impotriva lui. El a adoptat un stil de conducere totalitarist si a purtat batalii impotriva Imperiului Otoman, inregistrand multe victorii.

Localizata in jurul paralelei 45 a emisferei nordice si descrisa fie ca o tara balcanica fie ca o tara est europeana, Romania este o tara a diversitatii geografice. Muntii Carpati, acoperiti de paduri dese, formeaza un arc larg in jurul Platoului Transilvaniei - trasatura distinctiva care iese in evidenta pe orice harta a Romaniei. Pe partea exterioara a acestui arc, Platoul Moldovei se intinde in est iar Campia Valahiei in sud.
Tara se intinde pe o suprafata de 237.750 kmp. Apar in aproape egala masura campii, dealuri, podisuri si munti. Vecinii sunt: Republica Moldova si Ucraina, doua foste republici ale acum defunctei Uniuni Sovietice, la est si la nord, Ungaria in nord-vest, Serbia in sud-vest si Bulgaria in sud. Romania are, de asemenea, 242 km de coasta la Marea Neagra in partea de sud-est.
Muntii Carpati, divizati in Orientali, Meridionali si Occidentali au o inaltime medie de aproximativ 900 m. Ei sunt alcatuiti dintr-o mare diversitate geologica de roci sedimentare, metamorfice si vulcanice. Cele mai inalte varfuri sunt Moldoveanu si Negoiu (peste 2000 m) situate in Muntii Fagaras in Carpatii Meridionali. Muntii sunt strabatuti de mai multe rauri: Olt, Mures, Prahova, Bicaz care formeaza vai pitoresti si stramtori precum Turnu Rosu pe valea Oltului si spectaculoasele Chei ale Bicazului in Carpatii Orientali. Exista de asemenea mai multe pesteri, cea mai faimoasa fiind Pestera Ursilor. Muntii adapostesc exploatari de granit si bazalt precum si mine de cupru, aur si uraniu.
Adapostite de peretii masivi ai Carpatilor, depresiunile au jucat un rol foarte important in istoria Romaniei. Romanii le-au numit tari (Tara Oasului, Tara Motilor, Tara Maramuresului) chiar daca ele nu au avut niciodata vreo independenta politica, sociala sau administrativa.
Subcarpatii realizeaza tranzitia de la Carpati catre campii. Dealurile inalte ofera conditii ideale pentru livezi, vii si fanete. Solul este bogat in carbuni, sare si petrol.
Cateva din podisurile romanesti precum cel al Transilvaniei, se afla in centrul arcului Carpatilor, altele, precum podisul Getic, Moldovei sau Dobrogei sunt in afara lui. Ele sunt in general acoperite cu paduri de fagi si stejari si plantate cu vii pe pantele mai line. Pe aceste podisuri se gasesc faimoasele podgorii Cotnari, Odobesti, Tarnave si Murfatlar.
Campia Romana este inconjurata de Carpati la nord si la vest, de Dunare la sud si de podisul Dobrogei si raul Prut la est si reprezinta "granarul tarii". In partea estica a acestei campii exista un sol nisipos cu lacuri sarate si Stepa Baraganului iar unele portiuni au fost transformate in sol arabil. Campia de vest este mai redusa ca intindere decat Campia Romana.
Acoperind o suprafata de 4340 kmp, Delta Dunarii situata in estul tarii reprezinta un ecosistem unic in Europa. Este o extraordinara rezervatie naturala constand in mlastini, bancuri de nisip si insule de stufaris plutitor traversate de sute de canale de apa.
Aproape toate raurile mari ale Romaniei se varsa in Dunare care reprezinta cel mai mare rau al tarii si unul dintre cele mai mari din Europa. El formeaza granita naturala cu Serbia, Bulgaria si Ucraina. Este o importanta cale navala pentru navigatie locala si internationala. In 1972, in stramtoarea Portile de Fier, acolo unde Dunarea a sapat un canion ingust in Muntii Carpati pentru a-si croi drum spre Marea Neagra, a fost construita o puternica centrala hidroelectrica.
Alte rauri importante sunt Olt, Somes, Mures, Jiu, Prut si Siret, unele dintre acestea fiind utilizate pentru trasport local de marfuri sau persoane. Cea mai mare parte a potentialului hidroelectric al raurilor este utilizat. Izvoare minerale cu reale proprietati terapeutice au fost utilizate din cele mai vechi timpuri la Baile Herculane, Baile Felix, Tusnad, Vatra Dornei, Olanesti, Calimanesti, etc. Aici au fost construite si multe statiuni balneoclimaterice.
Diversitatea considerabila a florei si faunei Romaniei deriva din complexitatea reliefului. Se pot distinge urmatoarele 3 zone de vegetatie: alpina, forestiera si de stepa.
Zona alpina incepe la aproximativ 1500 m in altitudine si consista in paduri de pini, tufisuri mici si tufe imprastiate in poieni si pajisti muntoase. Fauna este reprezentata aici de vulturul barbos si capra neagra.
Padurile Romaniei acopera mai mult de 25% din suprafata tarii. Padurile de conifere sunt presarate cu mesteacani si artari in zona joasa. Podisul Transilvaniei este acoperit cu paduri de stejari si fagi. Paduri intinse de stejari pot fi de asemenea gasite in Dobrogea, in Campia de vest si in partea de nord a campiei romane. Aici apar si multe caprioare, vulpi, ursi, rasi, veverite, soimi si bufnite.
Delta Dunarii are o vegetatie speciala cu stufarisuri si mii de specii de pasari vin aici in fiecare an.
Clima Romaniei este una temperat-continentala cu cateva variatiuni locale aparute ca rezultat al diversitatii reliefului. Cele mai calduroase luni ale anului sunt Iulie si August cu o temperatura medie de 30 grade Celsius iar cea mai rece luna este Ianuarie cu o temperatura medie de -4 grade Celsius. Muntii Carpati afecteaza umiditatea si vanturile cauzand modificari ale vremii. Influenta Mediteraneana asupra sud-vestului Romaniei si a sudului Dobogei cauzeaza vanturi slabe si veri calduroase si uscate.
Din punct de vedere administrativ, Romania este impartita in 42 judete. Bucuresti, capitala, este cel mai important centru politic, economic si cultural al tarii. Este situat pe raul Dambovita, in partea de sud-est a Campiei Romane si este inconjurat de paduri si lacuri naturale. Alte orase importante sunt: Cluj, Timisoara, Iasi, Constanta, Brasov, Sibiu, Arad, Oradea. 
Populatia Romaniei este de aproximativ 23 milioane de locuitori dintre care 89% romani, 7% maghiari, 2% tigani si restul nemti, sarbi, slovaci, turci, rusi, bulgari, croati, armeni, polonezi, albanezi. Ca si minoritati etnice, maghiarii si nemtii locuiesc mai ales in Banat si Transilvania, sarbii in Banat.

Chiar daca Romania nu este o tara foarte mare destinatiile pe care le puteti alege sunt foarte diverse:
Transilvania - Orase medievale si fortificatii
Maramures - Biserici de lemn si obiceiuri vechi pastrate
Moldova - Manastirile pictate
Muntenia - Inceputurile Romaniei
Dobrogea - Litoralul Marii Negre si Delta Dunarii