Despre Romania

Dupa numeroasele conflicte la granita Daciei, care au inceput inca dinainte ca Cezar sa devina imparatul Romei, si au durat un secol, razboiul dintre cele doua forte armate a devenit inevitabil. In primavera anului 101 d.Hr., la trei ani dupa ce Marcus Ulpius Traianus a devenit imparat, trupele romane au fost conduse catre bogata Dacie. Dupa ce au traversat Dunarea, granita naturala dintre cele doua forte, a urmat cea mai violenta batalie, la Tapae, o trecatoare care le deschidea accesul atacatorilor spre destinatia finala. Armata romana i-a infrant pe daci si a avansat catre Muntii Orastiei, cucerind orasele dacice unul cate unul. Cu toate acestea nu a reusit sa cucereasca Sarmizegetusa, capitala dacilor. Iarna a pus capat ostilitatilor. Imediat ce vremea le-a permis, lupta a fost reluata, iar Decebal a fost fortat sa incheie un armistitiu, prin care devenea supus romanilor. Mai tarziu a incalcat acest angajament, fapt care l-a determinat pe Traian sa reia ofensiva decisiva, care a inceput in vara anului 105. Un an mai tarziu Sarmizegetusa a fost cucerita, regele Decebal s-a sinucis, iar Dacia a fost transformata in provincie romana. Acest moment a marcat inceputul nasterii unui nou popor in Europa: poporul roman

SARMIZEGETUSA REGIA. Ridicata pe dealul Gradistea, capitala vechii Dacii, are in componenta sa trei parti: cetatea insasi, un lacas sfant si cateva gospodarii. Ceea ce se vede astazi este incinta fortificata construita din lespezi imense de calcar gravat, asezate sub forma unui patrulater neregulat, care imprejmuiesc un teritoriu de aproximativ 3 ha. Pe partea de est si de vest, Sarmizegetusa este prevazuta cu porti. Drumul de la dealul Gradistea spre cetate a fost pavat cu piatra de rau si duce spre poarta de vest. Alt drum, numit si “cararea sacra”, lata de 5 m si pavata cu lespezi de calcar gravat, facea legatura intre poarta de est si o mica piata, din apropierea templelor. Sapaturile arheologice arata faptul ca zidurile cetatii au fost ditruse in mai multe locuri, ca urmare a razboaielor daco-romane. Au fost reconstruite de romani, care si-au stabilit aici o garnizoana, dupa ce i-au infrant pe daci.

La 100 m de cetate pot fi vazute sase altare construite pe cateva terase. Marele altar are forma circulara, un diametru de 30 m si este asezat pe latura cea mai joasa a “asezamantului sacru”. Acest altar, care delimiteaza latura externa a templului, este facut dintr-o serie de lespezi de andezit gravat, sustinute in interior de piloni, de asemenea facuti din andezit gravat. Daca se merge pe terasa asezata deasupra celei cu sase altare se poate vedea columna impozanta a templului. A fost facuta din 60 de coloane asezate pe 6 randuri, cu cate 10 coloane fiecare. Din pacate, coloanele nu au rezistat trecerii timpului si doar soclurile mai pot fi admirate astazi. Ramasitele unei alte columne au fost descoperite aici. Un monument unic poate fi vazut la Sarmizegetusa Regia la acelasi nivel cu marele altar circular, micul altar rotund si cu cele doua altare patrate – Soarele din andezit. Este vorba despre un disc imens din andezit, iar specialistii inca se intreaba daca era un ceas solar sau locul unde dacii aduceau sacrificii zeilor lor.

Pe langa diverse constructii, exista si alte urme ale existentei dacilor, urme care inca se afla sub cercetate: produse de olarie, diferite unelte, vestigiile ale catorva ateliere de fierari, arme. Au fost scoase la lumina si o punga medicala, monede de aur si argint, bijuterii de bronz, aur si argint.

COSTESTI CETATUIA. In urma cu 80 de ani, arheologii au adus la lumina primele vestigii ale orasului dacic, care a existat candva pe delul Cetatuia (561m). Datand inca din a doua jumatate a secolului al II-lea i.Hr. si prevazut cu ziduri masive fortificate, turnuri de aparare, ziduri de pamant si palisade; orasul Costesti are in structura sa doua turnuti patrate locuibile, rezervor de apa si patru temple. Sus, in cel mai inalt punct al dealului, a existat un turn de supraveghere si cateva turnuri de aparare, toate fiind inconjurate de un zid masiv de piatra construit pe o terasa inferioara a dealului. Alte doua bastioane construite in partea de nord si de est a dealului erau utilizate pentru a pazi orasul, care a fost resedinta permanenta a regilor daci inca din vremea lui Burebista.

COSTESTI BLIDARU. Cetatea Blidaru a fost construita pe un deal de 705 m, cu mai multe terase, fiind asezata intr-o pozitie care permitea o vizibilitate buna la mare distanta. Fortareata avea doua incinte, care au fost construite in perioade diferite, dar care erau inter-dependente. Prima incinta avea o forma de trapez si dispunea de un turn locuibil in centru si cate un turn exterior in cele patru colturi. Cea de-a doua avea o forma de pentagon neregulat si dispunea de un singur turn. In partea de nord si de vest, zidul paralel cu incinta avea cateva camera, utilizate de garnizoana drept camara si loc de depozitare a armelor. Cetatea utilizata, in principal, in scopuri militare avea si un interesant rezervor de apa, un templu si cateva turnuri de aparare asezate in exterior.

LUNCANI-PIATRA ROSIE. Ruinele cetatii construite pe dealul Piatra Rosie (832 m) – numele i se trage de la rocile calcaroase puternic oxidate, care pot fi gasite in partea superioara a muntilor – au fost descoperite in 1949. Incinta fortificata are o forma rectangular cu laturi lungi, care masoara aproximativ 100 m si laturile scurte care masoara 40-45 m. Candva, orasul a avut cinci turnuri: patru turnuri la colturi si unul asezat in centrul laturii de est. In interiorul incintei exista o cladire de lemn cu doua camere, a carei fundatie de piatra inca poate fi vazuta. In nord-vest era un rezervor taiat in piatra, folosit pentru a colecta apa. Orasul dispunea si de o alta incinta, mai mare decat cea de pe platou (140 x 125 m), construita mai tarziu, care era inclusa in structura cetatii si unde arheologii au descoperit unelte, arme, obiecte din bronz si argint, dar si un bust din bronz al zeitei Bendis.

CAPALNA. Cetatea Capalna se afla in satul cu acelasi nume, apartinand de comuna Sasciori, la o distanta de 10km de Sebes. Aici arheologii au descoperit (in 1939, 1942, 1954) vestigiile unei puternice cetati dacice (sfarsitul secolului al II-lea – 106 d.Hr.), al carei scop era acela de a pazi principalele trecatori din munti. Cel mai fortificat element al acestei cetati era zidul incintei cu o lungime totala de 270 m si partial taiat in piatra. Pe treapta cea mai inalta din interiorul cetatii - distrusa in timpul celui de-al doilea razboi daco-roman – poate fi vazuta o platforma taiata in piatra, pe care a fost ridicat un turn de supraveghere. Au fost descoperite multe constructii civile in regiunea unde se afla Capalna: ziduri parapet, constructii din lemn si urmele catorva temple – a cel putin doua temple, care, probabil, aveau forma patrata. Au fost aduse la lumina numeroase obiecte din ceramica. Sapaturile au scos la iveala material medieval, fapt ce demonstreaza ca cetatea era folosita ca refugiu acum cateva secole.

BANITA. O cetate geto-daca, care dateaza din vremea regelui Burebista, a fost descoperita pe teritoriul comunei Banita (la 11 km de Petrosani) pe dealul Bolii. Oamenii puteau intra in cetate doar prin partea de nord, celelalte trei laturi ale cetatii erau practic inaccesibile din cauza terenului extreme de accidentat. Orasul, pe care Decebal l-a marit adaugand un zid de piatra cu un turn de lemn la cele doua capete, a fost distrus in timpul razboaielor daco-romane. Fortificatiile din Banita include o serie de constructii militare: zidurile incintei, platform de lupta, ziduri de aparare alte elemente de piatra, pamant sau lemn pe terase si pe culmi. Cetatea a fost construita pentru a bloca accesul dinspre sud catre Sarmizegetusa. In centrul cetatii a fost construit un turn de supraveghere permanent, care permitea o buna vizibilitate asupra regiunii.